Mingi si cuvinte

Tatalui meu ii placeau mingile...mingile si matematica. La varsta de 6 ani am deschis pentru prima data caietele de insemnari ale mamei mele si am invatat cum sa tin in mana o paleta de tenis de masa. Nu stiam sa scriu si nu imi imaginam ca am sa practic vreodata un sport de performanta. O paleta de tenis are doua fete. Una dintre ele are culoarea rosie si este fina la atingere. ”Rosul inseamna forehand”, imi explica tata, in timp ce modela aerul cu miscari pe care nu le intelegeam complet. ”Cea de-a doua este neagra, usor zimtata, iar daca este manuita corect iti asigura o perfecta lovitura de rever”. Vajaitul deranjant al paletei de tenis la urechile mele si rezolvarile matematice de tipul ”presupuneam ca” sunt lucrurile care m-au alienat de creioanele colorate ale copilariei mele. Am invata sa caligrafiez litera ”A” in timpul unei caderi de curent, la lumina artificiala a unei lanterne care functiona pe baterii. Imi amintesc ca eram foarte atenta sa nu gresesc, sa incadrez perfect primele mele litere intre liniile punctate si cele usor intrerupte. Tatal meu urmarea miscarile lascive ale creionului pe foaia de hartie si nu ma lasa sa folosesc guma de sters.

Incepusem antrenamentele de tenis de masa. Unora le place sa-l numeasca ping-pong, denumire dealtfel foarte sugestiva pentru un sport care presupune doi jucatori si o mingiuta de plastic ce cade saltareata cand de o parte, cand de alta, a fileului. Eu am ajuns sa il numesc competitia pentru durere. Pe domnul antrenor il chema Visea si era prieten de-al tatei. Isi aducea fiica la antrenamente si o urechea des. O vroia castigatoare. Intre cele doua antrenamente zilnice, unul dupa programul scolar si cel de-al doilea, seara de la 8, nu numai ca nu imi mai ramanea timp de matematica, dar, tot ceea ce imi mai doream, era sa o vad pe mama. Mama era sufletista si o iubeam foarte mult. Profesoara de profesie, avea caiete intregi de notite scolare si se amuza grozav cand, cu cerneala albastra, desenam litere peste cuvintele ei, crezand ca pot sa invat mai repede sa scriu. Insa ceea ce se intampla dincolo de cuvinte, departe de golul din mine si aerul vidat din mingile de ping pong, se numea desfasuratorul unei foarte triste povesti. Tata incepuse sa se foloseasca de antrenamentele de tenis de masa pentru a-si dezavua temperamentul coleric. Suieratul paletei de ping pong in urechile mele de copil traumatizat, ecuatiile matematice prea grele si acompaniementul de nenumarate palme peste cap, imi faceau viata insuportabila. O educatie in spiritul bataii si al sufocarilor psihice, imi pregatea dematurizarea. Colegii de scoala ma poreclisera ”naiva”. Si asta pentru ca puneam la suflet fiecare observatie infantila si toate rautatile puerile. Nu suportam sa fiu criticata si imi era teama sa obtin o nota mai mica de zece. La matematica, insa, nu eram priceputa. In pofida lipsei mele de dibacie matematiceasca, imi dadeam silinta. Si nu pentru ca imi doream, finalmente, medii mari sau premii intai, ci pentru ca imi era foarte frica de tata. Imi amintesc de prima nota de sase trecuta in catalog. Plansesem la scoala, o implorasem pe doamna invatatoare sa imi mai acorde o sansa. Prima nota de sase la matematica a fost, pentru mine, o lectie de viata: momentul in care tata a aflat, urechile care imi ardeau in focul palmelor incasate, nodul din gat care ma sufoca, succesiunea secundelor in care am urinat pe mine de durere, dorinta de a ma dezbraca, pentru totdeauna, de copilaria mea. A doua zi, m-am dus la scoala si am varsat lacrimi in fata doamnei invatatoare, rugand-o sa vorbeasca cu tata, sa-l convinga ca nu sunt un copil pe care sa-l bata. Doamna invatatoare s-a induiosat dar, totusi, simteam ca nu ma intelegea. Am mai sustinut o lucrare la ora de matematica avand ca subiect acelasi tip de problema pentru care fusesem pedepsita. Am luat nota zece. Invatasem problemele pe de rost. A le memora era singurul mod de a evita lovituri grele luate pe dupa cap. Descoperisem ca daca invatam pe de rost, luam note mari si tata ma lasa in pace. Asa intelegeam eu matematica...tocind-o.