şirul ariadnei

ţinea la ea nu într-atât ca să-şi uite de sine şi să nu-i mai pese de nimeni şi de nimic precum odinioară lui iacob când s-a dat rob lui laban de dragul rahilei şi să fie tras pe sfoară de amăgitorul bulgăre de pământ viaţa asta modernă şi contemporană parcă-i trăită sub o zodie strâmbă cu orizontul jos al împlinirilor calpe imediate cu orice preţ uitând că noi înşine suntem preţul ce trebuie plătit şi ne vindem mai pe degeaba alergând să facem bani bani bani cât mai mulţi pe care să-i cheltuim la repezeală ca să ne distrăm să avem tot ce ne trebuie case maşină ţoale vacanţe în străinătăţi să scăpăm de criza generalizată de penuria de soluţii uităm de viaţa însăşi în ceea ce are mai profund credinţa speranţa şi dragostea cea sfântă de aproapele şi de cele bă eşti un moralist de doi bani mai bine vezi-ţi de bârna din ochii tăi saşii ochii plecaţi sabia nu-i scoate măcar lecţia umilinţei să o fi învăţat ca lumea pentru noi umilinţa este o jignire ce trebuie răzbunată când şi cum ne vine la îndemână cât despre smerenie o confundăm cu ipocrizia judecând după propria noastră măsură cu ce măsură judeci după aceea vei fi judecat e uşor a fi vituperant să desfiinţezi în dreapta şi în stânga oricum mai uşor decât să înfiinţezi fie şi numai un partid un oenge o comisie un club ceva acolo care să toace bani de la buget sau de la ue praful şi pulberea se va alege de noi cu noi viitorul trece cei mai buni dintre cei buni ai tinerei

generaţii sătulă de sărăcie şi ţigănie pleacă în vest cât mai în vest să uite de ţara în care au avut nenorockul să crească falnici şi frumoşi deştepţi şi fiţoşi spre satisfacţia părinţilor care vor îmbătrâni uscându-se de dorul lor cei mai băftoşi făcând naveta între italia germania spania united states canada şi patria mumă pentru unii să-şi îngrijească nepoţii câteva luni pe an ceilalţi părinţi canonindu-se într-o populaţie de pensionari cârcotaşi copţi de boli şi traşi pe sfoară de politicienii pe care i-a votat cu nechibzuinţă frumoasă ţară păcat că a fost guvernată de nişte loaze au jefuit-o fără milă mai dihai ca fanarioţii cei rămaşi aici ne simţim frustraţi un popor care mai mereu a sabotat istoria până la a-şi da cu stângu-n dreptul la opinie ce-i drept a fost ajutat cu tot dinadinsul de prealuminaţii neuroatlantici punându-i condiţii descalificante acceptate cu urale de nu mai puţin băieţii dăştepţi aleşi ai neamului mai avem prea puţin şi ne vom pierde identitatea care identitate vor răcni scepticii de serviciu aici e aici mulţi dintre noi mai sunt români doar în actele de identitate

am ajuns cam departe cu speculaţiile vrând să vedem de unde am plecat trebuie să ne întoarcem la primul enunţ ţinea la ea dar însă totuşi de aici începe să se complice totul pe ea am neglijat-o în cel mai blamabil stil macho cu neputinţă de ce ar fi feminismul o tendinţă mai puţin odioasă şi la ce bun să-mi bat capul ceea ce ştiu e că ea şi-ar fi dorit pe bună dreptate mai multă atenţie tandreţe risipă de timp pentru mângâieri şi răsfăţuri clipe dulci sau şuete aerate din plin de şoaptele drăgăstoase nimicurile încântătoare spuma poveştilor de amor visul îmbătător ei bine avea parte doar pe sponci de atari desfătări atunci când el binevoia să o caute să răspundă chemărilor ei ultimative egocentrismul lui fiind de neacceptat pe el însuşi îl accepta cu necondiţionată concupiscenţă de-abia aştepta să-i violenteze intimitatea cea însingurată de nesuportat desigur astfel de patimă îl măgulea şi profita cu mârşăvie urmându-şi cu nepăsarea gândurilor hoinărelile suferind la rându-i tirania convenţiilor sociale şi-ar fi dorit să fie cu adevărat independent să scape de intransigenţa şefilor ierarhici şi de semenii intriganţi şi rapace avizi de timpul şi energia lui aici era buba îi rămânea prea puţin pentru sine şi ea dorea să fie împreună cât mai mult şi mai afundaţi în meandrele inefabilului simţea că se sufocă în molaticele ei braţe că se risipeşte în preocupările-i domestice în planurile de viitor

pentru care trebuiau bani bani şi iar bani din ce în ce mai mulţi bani n-avea de gând să ajungă şi el un rob al consumismului terorizat de criza globalistică nu realiza că o transformase într-un obiect de consum din prea multă iubire de sine uitând să mai uite de sine avea o singură scăpare din labirint să apuce de coarne taurul egolatru să-i frângă cerbicia să-i reteze căpăţâna diformă să urmeze firul ariadnei revenind la lumină şi nu în ultimul rând să nu fie ingrat ca tezeu cu aceea care l-a salvat